„Mihai Viteazul” de P. P. Panaitescu (varianta PDF)

6.00 $ 4.75 $

Mihai Viteazul (n. 1558, Târgul de Floci – d. 9 august 1601, Turda) a fost domnul Țării Românești între 1593-1601. Pentru o perioadă (în 1600), a fost conducător de facto al celor trei mari țări medievale care formează România de astăzi: Țara Românească, Transilvania și Moldova. Înainte de a ajunge pe tron, ca boier, a deținut dregătoriile de bănișor de Strehaia, stolnic domnesc și ban al Craiovei. Voievodul a ajuns un precursor important al unificării românilor, care avea să se realizeze în secolul al XX-lea.

98 în stoc

complete the look
  • sim-ip-carte
    -10%

Descriere

Istoria domnitorului care a reușit să stăpânească la 1600 Țara Românească, Transilvania și Moldova.

Petre P. Panaitescu (n. 13 martie 1900, Iași – d. 14 noiembrie 1967, București) a fost un istoric și filolog român, membru corespondent (din 1934) al Academiei Române. După terminarea liceului (1917), urmează cursurile Facultății de Litere, secția istorie, de la Universitatea din București (1918-1922), unde îi are ca profesori pe Nicolae Iorga, Vasile Pârvan, Dimitrie Onciul și Demostene Russo. Este apoi lector de limba română la Universitatea din Cracovia (1923-1924), după care devine bursier al Școlii Române din Franța, de la Fontenay aux Roses. În 1925 își ia doctoratul la Universitatea din București, cu o teză privind influența polonă în scrierile lui Grigore Ureche și Miron Costin. Din 1927 devine conferențiar universitar, iar din 1934 profesor de istoria slavilor la Universitatea din București. Între anii 1941-1965 va fi cercetător la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga” din București. A fost continuatorul lui Ioan Bogdan în domeniul studiilor de slavistică. A colaborat la elaborarea tratatelor de Istoria României (vol. II, 1962; vol. III, 1964) și de Istoria literaturii române (vol. I, 1964). Petre P. Panaitescu a fost directorul ziarului Cuvântul al Mișcării Legionare după reapariția acestuia la 14 octombrie 1940 precum și Rector al Universității București în cadrul Statului Național – Legionar.

Volume:

Influența polonă în opera și personalitatea cronicarilor Grigore Ureche și Miron Costin, București, Editura Cultura Națională, 1925.

Mihai Viteazul, București, Fundația „Regele Carol I”, 1936;

Istoria românilor, Craiova, 1942, manual reeditat la Editura Didactică și Pedagogică în 1990.

Dimitrie Cantemir, București, Editura Academiei, 1958.

Obștea țărănească în Țara Românească și Moldova: orânduirea feudală, București, Editura Academiei, 1964.

Începuturile și biruința scrisului în limba română, București, Editura Academiei, 1965.

Introducere la istoria culturii românești, București, Editura Științifică, 1969; reed. Editura Minerva, 2000.

Contribuții la istoria culturii românești, București, Editura Minerva, 1971.

Pagini de jurnal: 1921-1927, ediție îngrijită de Silvia Panaitescu, Cluj, Editura Dacia, 1974.

Nicolae Milescu Spătarul, Iași, Editura Junimea, 1987.

Interpretări românești, București, Editura Enciclopedică, 1994.

Petru Movilă, București, Editura Enciclopedică, 1996.

Mircea cel Bătrân, ed. a II-a, București, Editura Corint, 2000.


Informații adiționale
Greutate 0.450 kg
Dimensiuni 16 x 2 x 24 cm

Recenzii (0)

Opinii


Nu există încă recenzii.

Lasă un răspuns